sat Deleni, comuna Dobrin( etimologia numelui si atestare)

DELENI
Sat aparținător comunei Dobrin, situat în partea de nord a județului.
Înainte a fost denumit Cioara. Sat mic, pe cale de desființare, datorită faptului că, in 2002, locuiau aici doar 94 persoane, 47 bărbați si 47 femei, toți peste 60 ani (Rec. 2002).

ATESTARE:

Circa 1700 Csora (Petri IV: 695), 1750 Szilagycsora (c.A.), 1760-1762 Nagymonujfalu (c.B.), 1804 Csora sive Nagymon-Ujfalu (Petri IV: 695), 1839 Tsova (Lenk), 1854 Nagy Mon Uj/alu, Cioara (Bul. 86), 1964 Delenii (La.), 1966 Delenii.

Etimologia numelui
N. Draganu (1933: 148) afirma, ca toponimul cu grafie ungureasă, Csora, rom. Cioara, poate fi identic cu apelativul românesc Cioară.

I. Pătruț (1984-:64) consemneaza și antroponimul Cioară, explicat din apelativul cioară, probabil, la origine o porecla dată unui om mai brunet. De obicei, în popor este o zicală puțin malițioasa dar și umoristică: "la țigan să nu-i zici cioară, că se supără și zboară", făcându-se aluzie la tenul mai închis la culoare al țiganilor. Asta nu inseamnă că Cioara ar fi fost întemeiată de un țigan, ci poate de un român care avea un ten mai închis.

Determinantul Szilagy - (magh. szilagy "ulmet"?) , situează localitatea în Sălaj, pentru a se evita confuzia cu celelalte localități omonime: Cioara (azi Săliștea) (RD), Cioara Deal (azi Săliștea Deal) (HD), Cioara de Sus (azi Boerești) (CJ), Cioara Mica (fosta apoi Poiana, cătun, înglobat în orașul Cehu Silvaniei) (SJ).

ATESTAREA Nagymonujfalu din 1760-1762 arată că Cioara este un sat mai nou înființat (magh. uj "nou",falu "sat"), în amonte de Naimon, atestat la 1214 villa Mon.

Numele de Cioara a fost apoi schimbat în Deleni "locuitorii de la deal", începând cu 1966.
Astăzi mai există doar o singură localitate care a rămas cu numele Cioara: Cioara de Sus (AB).
Apelativul cioara a servit de etimon și unor antroponime: Ciora, Ciorae, Cioran(u), Cioranie, Cioraru, Cioraneseu, Ciorandeseu, Cioraseu.

Si de la deal s-au format antroponimele: Deal, Deleanu, Delescu, Deleu, ultimele două putând fi puse în legătură și cu apelativul v. rom. deliu "cavalerist"; "soldat din garda domnească". În limba mai nouă, în special populară, arată I. Iordan (DNFR 1983: 169), deliu, folosit ca adjectiv, înseamna "viteaz, voinic".