sat Naimon, comuna Dobrin (etimologia numelui si atestare)

NAIMON

Sat așezat în nordul județului, aproape de granița cu județul Satu Mare.
Administrativ, aparține de comuna Dobrin.
In 2002, avea 92 de locuitori, 47 de sex masculin, 45 de sex feminin.

Atestare:

1214, 1217 villa Mon, 1219 Nyr (Doc. Rom. c., a I: 60, 98), 1376 Mony, 1454 Nagman, Naghmon, 1492 Nagh - Mon, 1636 Nagimon (Petri IV: 87), 1715 Nagjmon (A.A.F.C.), 1854 Nagy Mon, Monu (Bul. 86), 1900 Gagymon, 1966 Naimon.

Etimologia numelui
Toponimul villa Mon, actualul Naimon s-a format pe baza hipocoristicului Mon (Monu) «Filimon sau Pantelimon). Numele ajunge la noi din onomastica vechilor greci, unde Philemon, Philemonos este des întalnit. Recunoaștem, în prima parte, elementul phil- "drag, iubit", des întâlnit și în alte nume de aceeași origine: Filaret, Filip, Filomela, Filoteia, apoi Teofil, Pamfil etc. Drumul parcurs pâna la noi s-a făcut prin filiera slavă (Ionescu 1975: 135). Ultima parte a numelui coincide cu prima parte a lui Monica, considerat de specialiști de origine punica, atestat și in izvoare latine, Monna având valoare de cognomen. În explicarea numelui s-au emis mai multe ipoteze. Cea mai răspândită dintre ele vede in Monica un nume de origine grecească. Într-adevăr, numele este cunoscut sub forma Monikos, fem. Monika, drept variante a lui Monachos "pustnic, monah", ( gr. monachos "singur, solitar", format de la monos "singur", păstrat in engl. monk, germ. Munch, fr. moine, sp., port. monge, it. monaco, înrudit cu rom. mănăstire, fr. monastere, germ. munster, engl. minster etc. O alta încercare de etimologie il apropie pe Mona, de astădată, de goticul munan: "a gândi, a crede de" sau muns "gândire", engl. myne "amintire, dorință, dragoste", propunându-se o origine germanică. Toate aceste cuvinte aparțin aceleiași mari familii indoeuropene care cuprinde și engl. mind "amintire, gând, scop", și germ. minne "dragoste", de unde, prin latină, avem in română: minte, amintire, a aminti, memorie, mentor, reminiscență etc. A mai fost propus pentru Mona si un etimon irlandez muadh "nobilă". Interesant este că soluțiile propuse, deși din diferite regiuni ale Europei, nu sunt contradictorii: punicul Monnica, prin intermediul onomasticului crestin, se întâlnește cu gr. Monika, cu germanicul si irlandezul Mona sau cu lat. Mona (din monna "mamă, soție"). Astăzi a ajuns să fie un nume la modă (Ionescu 1975: 215, cf. si Graur 1965:23, 106, 156).

In cazul satului Naimon observăm că după prima atestare: villa Mon "gospodaria lui Mon", apare, la 1219, numele Nyr ( nyir "mesteacan") , apoi începe să apară determinantul Nag-, Nagh-, Naghi-, Nagy- ( magh. nagy "mare"). Datorită pronunției slabe a grupului - gy, pronunțat d'i la sfârșitul determinantului, el s-a modificat prin asimilație în nai-, rezultând forma actuală NAIMON.